Jurnalul unei fetite care invata sa mearga pe tocuri...

dorinte indeplinite

2009-10-10T20:08:00.007+03:00

Natura umana este de asa fel incat apreciem mai mult ceva ce nu mai avem. Suntem cu cineva, dar nu suntem multumiti indeajuns de acea persoana, dar dupa ce ne despartim de ea, ajungem sa tanjim de dorul acesteia... Copii fiind ne dorim sa crestem mai repede, crestem si am face orice sa redevenim copii.
In mare parte din copilaria mea cea mai mare dorinta mi-a fost sa cresc mai repede, sa ma duc la faculate si sa lucrez pentru a ma intretine sigura... Crescand si vazandu-ma in fata faptului implinit, mi-am dat seama ca este mai mult decat greu.
Am dat bacul, iar cand am vazut rezultatele m-am asezat pe scarile liceului uitandu-ma in jur si ma gandeam ce voi face de acum incolo, dorinta fiindu-mi indeplinita trebuia sa stiu sa o pun in valoare, dar nu a fost asa... m-am simtit singura pe un camp unde prin propriile-mi puteri trebuia sa contruiesc o metropola, pentru ca de la viata nu-mi doream si nu imi doresc putine... Am realizat ca acest lucru nu se face simplu... Si am pornit in cautarea materialelor in constructia marelui oras numit viata mea...
M-am inscris la o facultate pentru a invata sa fiu mai buna in arta cuvintelor, si m-am angajat pentru a ma intretine singura... Si nu este asa cum imi imagiam eu in timpul orelor de la scoala... Este cu mult mai greu si cu toate astea nu voi renunta... pentru ca imi doresc indeplinirea unei alte dorinte: sa merg pe tocuri tinand in palme marele oras construit de mine.

2009-10-05T01:23:00.006+03:00

Iubesc ceea ce sunt, iubesc libertatea pe care o am... iubesc schimbarea.
Am inceput postarea printr-un cuvant greu de definit, complicat chiar... Pentru ca apoi sa pot defini acest lucru intr-un mod propriu.
Iubesc ceea ce sunt prin faptul ca sunt frumoasa, pentru ca vad asta in privirea multora, pentru ca stiu sa privesc lucrurile intr-un mod care sa le faca placute indiferent daca sunt sau nu, pentru ca vantul bate ca sa-mi mangaie obrajii, pentru ca iubesc lumea, pentru ca imi pasa de ce se intampla in jurul meu. Iubesc ceea ce sunt si totusi mi-e frica de narcisismul meu, de faptul ca as putea ramane singura din cauza arogantei mele, de faptul ca vantul ar putea sa ma imbolnaveasca, de faptul ca lumea m-ar putea ura si ca intr-o zi nu imi va pasa de ce se intampla in jurul meu. Ma iubesc prea mult pe mine ca sa pot iubi pe altcineva.
Iubesc libertatea pe care o am pentru ca sunt tanara, pentru ca pot zambi oricui, pentru ca imi place sa flirtez, pentru ca ceea ce fac nu e niciodata rau, pentru ca mama e cea mai buna prietena a mea, pentru ca stau la cafea si fumez cu sora mea.
Iubesc libertatea pe care o am si mi-e frica de faptul ca voi imbatrani si voi fi singura, de faptul ca nu voi mai putea zambi, de faptul ca ceea ce fac poate fi rau, de faptul ca mama intr-o zi nu va mai fi, de faptul ca sora meaa nu va mai putea fi langa mine mereu. Si toate aceste lucruri ma fac sa ma indoiesc de faptul ca imi doresc cu adevarat o relatie serioasa.
Iubesc schimbarea, pentru ca imi place ceea ce inseamna nou, pentru ca ce e nou inseamna la moda, pentru ca ma inventez zilnic, pentru ca ma plictiseste culoarea parului, pentru ca imi place sa descopar, pentru ca ma plictisesc intr-o relatie. Iubesc schimbarea si totusi mi-e frica de faptul ca ceea ce nou ar putea sa nu fie bine, pentru ca ce e la moda ar putea sa nu-mi mai vina bine, pentru ca mi-as putea strica parul, pentru ca ceea ce descopar ar putea sa ma afecteze, pentru ca voi ramane singura si niciodata nu ma voi putea adapta unei relatii. Ideea de schimbare m-a speriat destul de tare incat nu am fost in stare sa pastrez o relatie, atunci cand am simtit ca ma atasez prea mult am terminat, pentru ca nu stiu cum e sa imparti timpul, banii, visele, problemele cu o persoana, pentru ca mi-e frica sa aflu acest lucru.
Prin ceea ce am scris am vrut sa accentuez faptul ca sunt dezorietata, pentru ca ceea ce iubesc ar putea sa nu fie bine... Ar putea sa ma transforme mai tarziu intr-o batranica la 70 de ani, singura cu o cariera impecabila si cu multe poze pe perete ce au ca dovada faptul ca a fost adimirata de multa lume.

din fiecare experieta inveti lucruri noi...

2009-07-20T17:20:00.002+03:00

cum spuneam si in postarea trecuta, intradevar e bine sa faci greselile tale petru ca asa vei invata mai multe... eu le-am facut si stau sa ma gandesc, am invatat eu oare ceva din ele? puteam eu sa tin cont de sfaturile prietenilor mei si sa nu mai fac acele greseli?
Raspunsul este "da, puteam", puteam face asta, dar ramaneam chinuita de intrebarea "ce'ar fi fost daca?" ... una din cele mai chinuitoare intrebari cand vorbesti cu tine...
la ce ma refer cand spun ca am gresit?
La amicitia dintre mine si A. ... eram pe punctul de a deveni ceea ce nu-mi doresc... si sunt la fel de aproape de punctul in care nu ma pot opri...
Am multe sa povestesc, am creat acum un brain-storming si nu stiu cu ce pot incepe...
Se pare ca amicitia dupa o relatie nu merge, intodeauna intr-o astfel de situatie cineva sufera... si observ ca s-a hotarat sa nu mai vorbim... a intrat un prieten de al lui pe mine l-am intrebat ce mai face A., pentru ca orice ar fi, imi pasa... vreau sa aud ca e bine...
Ridic telefonul, il caut in agenda vreau sa apelez... si ma opresc... vreau sa stiu ca e bine... dar e mai bine sa nu stiu de la el... daca as face asta as continua ceva ce trebuia oprit de mult...
Tind sa cred ca multe persoane au facut greseala asta cu mine... si nu era oke... stiu ce inseamna sa fii sunat de fostul iubit, relatie pe care tu ai incheiat'o, nu el... iar el continua sa te sune... stiu cat este de deranjant... din acest motiv eu nu il voi mai suna pe el... nu vreau niciodata, ca numarul meu sa fie privit cu dispret pe telefonul cuiva... Asa ca, am invatat sa ma controlez...
Plus ca visez la o alta viata... si nu mi-am pierdut ideea ca o persoana dispare din viata noastra pentru ca va aparea altcineva... dupa aceasta ideea mi-am ghidat viata pana acum... dar ajungi la o varsta la care iti doresti ca persoana pe care tocmai ai gasit'o sa nu mai dispara niciodata din viata ta, pentru ca nu iti mai doresti pe altcineva... iti doresti ca persoana din prezent sa existe si in viitor...Dar, hai sa nu disper am 19 ani si nu am ajuns la varsta la care sa fiu atat de senila incat sa nu imi gasesc perechea cu care sa imi impart pensia...

ceea ce simti tu conteaza, nu ceea ce cred altii...

2009-07-08T13:38:00.004+03:00

mi s-a atras atentia ca voi deveni asemenea unor persoane care mie imi displac datorita pozitiei lor in ceea ce privesc relatiile... m-a speriat si m-a pus pe ganduri... intradevar eu pic pe ganduri cam des... dar sa va explic de ce aceste doua persoane imi displac din acest punct de vedere... "displac" e cam mult, sa spunem ca le compatimesc... aceste doua persoane, sunt doua fete ce au terminat relatia cu iubitii lor fara sa-si doreasca, insa nu au acceptat aceasta situatie si au continuat sa se intalneasca cu fostul prieten, ba chiar sa aibe o viata sexuala activa cu ei... in schimb relatia nu exista... si ele au ajuns la acest compromis doar pentru ca tin prea mult la ei... si refuza ideea de a nu ii mai avea aproape... desi sunt tratate cu lipsa de respect.
Tind sa cred ca nu voi deveni asemenea lor, pentru ca ma iubesc destul de mult, iar un asemenea lucru m-ar face sa-mi pierd increderea in mine total... Poate ma aseman lor, dar voi sti sa ma opresc atunci cand trebuie, si atunci cand ma voi opri o voi face daca simt ca nu sunt respectata...
A. m-a respectat, si atunci cand a simtit ca vrea sa puna punct mi-a zis, acest lucru l-am apreciat, am suferit dar nu din vina lui, nu a fost vina lui ca exista si ca ne-am intalnit... poate ca vina lui a fost pentru ca s-a comportat prea frumos, lucru ce m-a facut sa ma atasez de el foarte repede... de aceea atunci cand ne-am intalnit l-am salutat, pentru ca il respect, iar atunci cand m-a sunat i-am raspuns pentru ca este imposibil sa nu tii la el... cine imi spune ca sunt slaba pentru ca inca ma intalesc cu el, o spune pentru ca acele persoane nu il cunosc asa cum il cunosc eu...
si de unde stiu persoanele din jurul meu ce este bine pentru mine? de unde stiu ele ca A. nu este ceea ce pare?
Nu stiu! dar vor sa intre in lumea ta, sa para interesate de viata ta, dar in fond nu putem decide singuri daca o persoana ne face sa fim fericiti sau tristi? nu stim noi singuri ce este cel mai bine pentru noi?
nu pot face nimic in aceasta privinta, lumea va continua sa vorbeasca, sa dea sfaturi nestiind ca ceea ce traiesti in momentul respectiv reprezinta decizia ta ce te face sa fii sigur pe tine, ca ai control asupra ta.
Eu consider ca fiecare are viata lui, ce ar trebui traita de sine si nu de altii, viata in care iei decizii bune sau rele, iar atunci cand ai gresit a fost greseala ta, si nu a altuia, ce s-a considerat superior tie si a luat decizii asupra vietii tale.
Iar atunci cand ai gresit, si "un sfatuitor" iti da replica "ti-am spus eu!" sa nu iti para rau... atunci ai invatat ceva, din acea greseala ai invatat cu siguranta mai mult decat din sfatul bun sau nu al persoanei respective... pentru ca stiti prea bine ca ne e mult mai usor atunci cand invatam din propriile noastre greseli.
in concluzie... trebuie sa facem ceea ce simtim, pentru ca viata este doar una si nu trebuie traita sub umbra intrebarii "ce ar fi fost daca?".

ONE LEVEL TV ( TV ONLINE) www.onelevel.my1.ru

2009-07-03T20:56:00.004+03:00

Intra pe www.onelevel.my1.ru si ai cele mai noi clipuri in exclusivitate zi de zi !!

i'm sure about me

2009-06-29T15:40:00.003+03:00

nu am mai scris de mult... pentru ca nu mai am net si pentru ca sunt in perioada bacului... dar imi este dor sa va povestesc despre viata mea...

in perioada asta in care nu am mai scris s-au intamplat foarte multe...

Am intalnit persoane interesante cu care mi-am petrecut foarte mult timp... C. este una din ele... Intr-un timp foarte scurt am ajuns sa ne cunoastem foarte bine... si am avut enorm de mult de invatat de la el... Este genul de persoana cu care poti vorbi despre orice... si asta am si facut... ne-am povestit enorm de multe lucruri...ne-am facut propriile reguli... una din ele si cea mai importanta este ca nu avem voie sa ne indragostim unul de celalalt... de ce? Pentru ca am strica o relatie care este mai presus de asta... Suntem constienti ca o relatie nu ar dura, si ar strica ceea ce este acum...

De ce consider ca este ceva special?

Am ramas intr-o seara fara curent... l-am sunat cand era cu doua tipe, plangand ca am ramas fara curent si in cateva minute a venit la mine... si imi spune cand ajunge ca trebuia sa'si petreaca noaptea cu una din ele... dar a trecut peste si am stat toata noaptea si am povestit... toata noaptea la modul de la 10 p.m. pana la 4 a.m. ... ce am povestit? despre orice...

exista persoane in viata care nu trebuie sa existe langa tine de mult timp ca sa poti avea incredere in ele... persoane in fata carora te poti deschide fara sa iti fie teama... el este una din acele persoane...

ce s-a intamplat cu A.?

A aparut din nou in viata mea.. mi-a dat inca o data lumea peste cap... si nu ma simt prea bine... Vorbim mult, la telefon... ne intalnim... si sunt atat de nanaca, incat ii povestesc tot si vorbesc cu el despre orice... desi mi-e frica... mi-e frica de faptul ca nu il cunosc... mi-e frica de ideea de a ma pierde din nou, desi incerc sa fiu mai ponderata... Desi inca imi trezeste aceleasi sentimente, pentru mine A. nu mai este acelasi lucru... Nu mai este un inger, nu mai este copilul care ma facea sa am fluturasi in stomac, A. este doar cel care m-a facut sa sufar si m-a facut sa pierd increderea in lume, in mine...

Ce e mai bine? Sa ai pe cineva langa tine cu riscul de a suferi? sau sa fii singura?

Raspunsul meu? sa fii singura... sa fii tu cu tine, sa te gandesti numai la tine si la viitorul tau... printul pe cal alb nu exista, si daca exista nu trebuie sa il cauti in persoana care te-a facut sa suferi... pentru ca el nu te va face sa suferi, el va sti ce este bine pentru tine... pentru voi...

s-a terminat

2009-05-17T15:02:00.002+03:00

Am o multime de lucruri de povestit, lucruri din care sper ca voi sa invatati mai multe ca mine, sa evitati suferinta… V-am oferit relatia mea cu A. pe blog pentru ca vroiam sa va impartasesc bucuria mea… V-am scris cum l-am cunoscut, cand si cum l-am sarutat prima oara, cat de mult ma fascineaza si cat de indragostita sunt… In tot timpul asta am petrecut momente superbe alaturi de el… pe zi ce trecea el ma fascina tot mai tare, fluturii nu isi pierdeau intensitatea ci invers… Ne-am prezentat unul altuia prietenii, ne-am spus secrete, ne-am promis ca mai presus de toate vom fi cei mai buni prieteni, am dormit impreuna, ne-am vegheat somnul unul altuia, ne-am jucat, ne-am alintat…
Aseara s-a schibat totul brusc, fara motiv, povestea mea cu el s-a terminat fara a-mi oferi macar un motiv, o explicatie… in cateva minute s-a dus totul… de ce spun in cateva minute? Pentru ca totul era ok ca de obicei, trebuia sa iesim in oras, iar in cateva minute s-a schimbat…
Nu stiu ce sa va zic… nici eu nu stiu motivul… chit este ca nu mai suntem impreuna… Si daca va intrebati daca sufar… raspunsul este “da” … sufar pentru ca mi-am oferit viata pe tava unui strain care mintea frumos… care mi-a promis prietenia si mi-a cerut incredere… i-am oferit tot… El e cel care a reusit sa intre in viata mea cand eu nu vroiam pe nimeni… mi-a dat lumea peste cap…
Ce e mai trist? Ca am fost atentionata ca A. nu este copilul sensibil pe care il vad eu, iar cand mi se spuneau lucrurilea astea eu intorceam spatele persoanelor respective, si le spuneam ca nu ma intereseaza parerea lor pentru ca eu déjà o am pe a mea… credeam ca lumea e rea… si pe masura ce eram atentionata eu mai rau ma implicam intr-o relatie fantoma, care exista doar in mintea mea…
Vina este a mea, pentru ca sunt o copila naiva… Dar de ce a trebuit sa profite el de naivitatea mea? Acum mi-am dat seama ca povestile de dragoste ale copilariei mele sunt doar povesti, lipsite de o baza reala, si ca nu exista dragoste la prima vedere ci doar iluzia…

am un caine feroce

2009-05-04T22:26:00.005+03:00

Azi am avut o zi plina... dupa ce am venit de la scoala unde bunul meu prieten M. mi-a facut in ciuda in continuu ca el a fost la mare... am ajuns acasa pe la 3 hotarata sa invat... dar A. era pe mess asa ca am stat si eu un pic (cam pana la 8)... iar apoi m-am hotarat sa ies sa ma relaxez putin pentru ca am stat toata ziua in calculator iar catelusa mea vroia afara... asa ca, m-am gandit sa combin lucrurile astea doua... Asa ca am sunat'o pe G., o colega de a mea ca sa iasa afara sa stam de vorba...
Am uitat lesa catelului asa ca am luat un taxi si am plecat la G. care sta in alt cartier... Cobor din taxi ma intalnesc cu G. si cu o fosta de colega de liceu M. si ne plimbam prin cartier pe la ele... La un moment dat pe strada apar 3 copilasi care se alergau. Catelul meu, copil fiind aleraga si ea dupa copilasi... unul dintre ei cade si incepe sa planga, iar Tesa(catelusa) se duce la el... in momentul ala apare bunicul copilului, de nicaieri, cu clontul mare, ca al meu catel i-a maltratat copilul... eu in momentul ala am ramas socata iar apoi am incercat sa calmez bunicul ingrijorat ca nu s-a intamplat nimic si ca scumpul lui nepotel este intreg... parea ca a inteles... dar cand ma pregatesc sa plec ma trage de maneca si mai revoltat, cu amenintari ca el o sa cheme politia... si in momentul acela incep sa rad intr'un mod specific mie, crezand ca glumeste... si, apoi mai ceva ca intr-un film sf apare,culmea, tot de nicaieri bunica copilului care facea si mai urat decat bunicul si copilul la un loc, desi nu stia ce s-a intamplat... atunci comunistul din bunic se trezeste cu totul si pune mana pe telefon si cheama "militia"... Eu in timpul asta incercam sa calmez spiritele... dar nimic... se uitau amandoi ca vacile in calendar pentru ca nu stiau sa formeze numarul... iar dupa putin timp reusesc si suna... "alo? militia? cainele lu' o cucoana mi-a atacat copilul!"
"cucoana"?! femeie am 19 ani nu esti sanatoasa...
intr-un final vine politia... o gramada de lume se strange in jurul nostru ca sa vada ferocele animal, un bichon frise... Domnii de la politie cand au fost anuntati de faptul ca un copil a fost atacat de caine... au venit pregatiti, si anume au venit cu duba... Ei venisera sa faca constatari la fata locului... si poate de ce nu sa salte si ferocele animal... eu deja satula de gura femeii, nu tocmai sanatoase la cap, le zic alora sa imi dea o amenda si sa ma lase in pace... iar ei vin cu o replica care am mai auzit'o la cineva care povestea despre un comunitar (politist)... : "Donsoara astea'i legili! ce vrei?!" Dupa care mi-au luat atat mie cat si prietenilor mei (intre timp au venit si copiii de la mine din cartier) declaratii intru investigarea cazului... Toata viata lor nu au scris cat au scris in seara asta(daca au stiut sa scrie si nu s-au prefacut) pentru ca, in final, pentru ca nu aveau incotro, sa-mi dea un avertisment...
Pentru necunoscatori de rase canine... in acea poza este un specimen reprezentant al rasei feroce, bichon frise :)

promisiunea este promisiune

2009-05-02T00:15:00.003+03:00

v-am promis si m-am tinut de cuvant... voi sunteti primii... de azi 23:50 suntem impreuna... si da! ne-am sarutat...
cum a fost?
am fost amenintata si fortata ca sa fac asta, nu am vrut! A oprit masina intr-o intersectie si mi-a zis ca daca nu il sarut nu va porni masina... asa ca m-am gandit desigur la aglomerarea traficului si l-am sarutat...
glumesc! a fost unul din cele mai dulci si frumoase lucruri ever... si stiti prea bine ca imi doream asta... :)
Ps: surprinzator, dar fluturii mei isi perpetueaza specia... se imultesc... :)

next dates

2009-04-30T18:06:00.006+03:00

am promis continuarea... si m-am gandit sa nu fac o exclusivitate pe relatia mea de prietenie cu A. Nu stiu daca am mentionat dar eu cu el suntem prieteni si atat... Imi doresc sa-l sarut, dar nu am facut'o... iar atunci cand o voi face voi veti fi primii care vor afla :) ... De ce nu l-am sarutat? sau de ce nu m-a sarutat? nu aflati acum ci in postarile care urmeaza... chit este ca unul din motive poate fi ca vrem sa punem mai intai bazele unei prietenii... pentru ca intr-o relatie conteaza mai presus de toate sa stii sa ii fii prieten/prietena...
A doua intalnire a fost mai relaxata... am reusit sa purtam o gramada de discutii... despre viata mea si a lui... sa povestim tampitenii penibilie... prostioare pe care le-am facut noi la viata noastra... iar ziua s-a incheiat printr-o conversatie telefonica de juma de ora sau mai bine :) pana la 1 noaptea... ora la care el era in fata blocului la mine :D... nu am coborat, am vorbit la telefon, apoi el a plecat acasa :) Si, da, logic ca as fi coborat... dar a fost mai bine asa...
A treia intalnire a fost mai mult decat tampita... inafara faptului ca nu ne-am inteles unde sa ne intalnim si ne-am asteptat unul pe celalat in locuri diferide cam jumatate de ora fiecare... am mers undeva unde era iarba... pentru ca imi doream sa stau pe iarba enorm... si asa am si facut... timp in care ne-am bautut cu iarba... ne-am gadilat... si l-am muscat 8-| :D ... in ziua aceea el a plecat la bucuresti, iar in momentul in care m-a adus in fata blocului nu imi venea sa il mai las sa plece... era atat de scump...
Sunt convinsa ca voi credeti ca vorbesc cam mult depre el, sa stiti ca pot mai mult... dar exista o oarecare retinere... :)

first date :D

2009-04-29T22:54:00.004+03:00

Mi s-a cerut sa scriu despre modul in care l-am cunoscut pe el...
Zici ca am inebunit :) ... ma uit la tastatura zambesc si imi aduc aminte seara aia...
Pai... sa incepem... :)
Era o plictisitoare zi de luni :D... Iar bunul meu prieten A. m-a sunat sa mergem in pub... v-am mai mentionat o data regimul aplicat de parinti... :D si ce era sa fac eu la 12 noaptea decat sa ma imbrac in rochie, sa imi pun tocuri in picioare si sa imi trag un halat pe mine si sa ii zic tatei ca ma duc la o vecina sa trag ceva la imprimanta :D... zis si facut... ajung acolo... stateam la masa... ma plictiseam... ne schimbam masa ca aveam vedere spre un stalp... amicii mei unesc masa noastra cu cea a unor fete... iar fetele erau super de treaba :D am iesit la dans... am facut poze... si din cand in cand ma asezam la masa, atunci cand mi se usca gatul de la cantat :) ... iar cand m-am asezat o data la masa il vad pe el... care se uita la mine (spune el acum, dar nu este adevarat)... si de cand l-am vazut nu mi-a mai venit sa ma ridic de pe scaun pentru ca pierdeam privelistea... si plus ca imi facea jocul, atunci cand ma uitam eu la el, se uita si el la mine... si eu zambeam cam cum zambesc acum cand scriu asta ;)) ... nu stiu cum sa va explic e un zambet asa... tampit :D de copil pierdut... chit este ca fluturasii prindeau aripi de atunci, din seara aia...
Si incercam sa imi iau ochii de la el... sa fac cumva sa imi distrag eu singura atentia... asa ca ma-m dus sa fac niste poze cu fetele again... si atunci fotograful mi-a aratat un book al complexului in care apar eu intr-o poza mica de la o piscina :D iar copilul care are o stare aproximativ euforica nu gandeste si se lasa dus de primul impuls... si primul impuls a fost sa rup pagina cu poza mea si sa ii las numarul de telefon :D
Mai... am scris numarul de telefon, platim nota si cand plecam ii dau palmat foaia... el o accepta si urmeaza 2 zile... pe care nu le voi descrie eu... ci voi da copy paste dintr-o melodie :D
"Sa-ti spun ce m-a facut sa ma gandesc la el
Era asa atent,da si yo la fel
Subtilitatea este cheia,stii tu nu?
Asta a vrut sub zambet:numele si numarul
Mi-a spus c-o sa ma sune,chiar a 2a zi
Si-atunci cand telefonul suna sar de parc-ar fi
Dar totusi nu e el si ma gandesc de ce
Parea asa lovit de sageti si farmece
Parea asa interesat,interesant
Da poate-are deja pe cineva si e legat
Sau poate-a fost doar o chestie de moment
Si a vazut pe alta cu ceva mai evident
Whatever,de-atunci a trecut o saptamana (2 zile)
Si-acuma daca suna am sa-l las cu telefonu-n mana
Nu cre ca stie,yes,trebuie informat
Cine se crede de se lasa asteptat?
Ce fel de joc e asta?As vrea sa stiu
Ca as juca si eu pana nu e prea tarziu
In fine,bine,poate-mi vine mintea-n cap
Mai vorbim ca daca suna,suna ocupat." (maximilian - pe langa telefon)

Joia urmatoare la ora de sport imi suna telefonul, raspund... si o voce de baiat imi spune :"buna,sunt A." ba bufnise rasul :) imi venea sa ii zic : "asa... si?" pentru ca eu nu stiam cum il cheama :D ... si apoi imi zice ca este baiatul din pub... ma intreaba daca ies in oras dupa ore, eu accept, iar bunul meu prieten marius era langa mine si din disperata nu m-a scos pentru ca am acceptat din prima... logic apoi am realizat si eu ca, paream un pic dispe... desi nu eram :D... iar la suc am luat atitudine... :D si am facut cateva faze un pic aiurea... dar apoi mi-am dat seama ca nu am de ce, si am renuntat... renuntand la timp la figuri, am reusit totusi sa nu il sperii, ba chiar sa il fac sa ma placa si sa ma sune din nou :)...

Mai sunt si altele de povestit ... dar nu va spun tot de o data... :D

2009-04-27T21:05:00.008+03:00

De la primul post si pana acum am abordat de cateva ori subiectul "iubire"... Am scris despre faptul ca mi se reproseaza ca sunt o persoana insesibila care nu este demna de un asemenea sentiment... Lucru ce mi-a ridicat anumite semne de intrebare... Dar totusi nu am o varsta la care sa disper, plus ca nimeni nu stie mai bine decat mine de ce sentimente sunt capabila, si cat de individualista sunt sau nu.
O dovada poate fi faptul ca am renuntat la superficialitate, mi-am facut un blog pentru a-i lasa pe toti sa ma cunoasca intr-un fel sau altul, i-am dedicat surorii mele un post chiar daca am tinut'o la ignore cateva zile, am recunoscut ca mi-e frica sa ma implic intr-o relatie datorita faptului ca imi doresc o cariera...
Si totusi sunt anumite lucruri nu le poti controla, nu le poti trece in agenda la rubrica planuri de viitor sau la rubrica NOT... Cu toate ca de multe ori am incercat sa fiu cat de cat calculata pentru a nu-mi strica planurile de viitor, sentimentele oricat de animalut esti nu le poti controla... :D
Nu am afirmat ca m-am indragostit, dar clar este ca cineva m-a facut sa simt fluturasi in stomac :">
nu m-am pierdut, pentru ca e o persoana pe care nu o cunosc, nu o cunosc cum trebuie... si nici nu cred ca imi doresc asta, pentru ca atat cat am cunoscut mi-a placut... iar daca voi ajunge sa-l cunosc mai bine... iar el nu va mai fi ceea ce parea, voi fi eu in stare sa adopt atitudinea corecta?
Am mai vorbit o data despre fluturi,si ca un baiat m-a facut sa am sentimentul ala ciudat si dragut... atunci m-am limitat la o insiruire de cuvinte... si cred ca ati observat ca am ramas la o sigura postare despre el si atat...
Acum nu mai e la fel... ne-am schibat atitudinea... cum am ajuns eu in buzau si el in bucuresti ne-am trezit din lumea aia, la una reala...
Au toate lucrurile bune un sfarsit? sau sunt unele lucruri bune care dureaza pentru totdeauna? Si cum faci sa dureze?

2009-04-19T19:37:00.004+03:00

mi-e dor de mama... Stau in fata calculatorului... plang si mananc seminte... de ziua de paste... ziua pentru care mami se pregatea cu mult timp inainte cu tot felul de bunatati... de multe ori ma enervau lucrurile astea... dar mi-am dat seama ca acele bunatati faceau masa de paste importanta... la masa se vorbea despre cat de bine a gatit... ce vom face pe viitor... depanam amitiri din ceilalti ani... povesti spuse de zeci de ori, dar care ne amuza de fiecare data cand le auzim... azi nu a fost asa... e primul an in care mama nu este acasa de paste... si ii simt lipsa... chiar daca stiu ca va veni in iunie, nu a fost aici sa salveze masa de paste care s-a transformat intr-o masa a tacerii in care simplele priviri spuneau tot...
Si realizez ca in ceilalti ani nu stiam sa apreciez efortul mamei de a face din ziua de azi una speciala...
la anul promit sa apreciez mai mult...
M-a intristat si faptul ca ouale anul asta le-a vopsit sora mea vineri... si nu joi... (si nici macar nu au fost rosii... ci galben sclipicios...)ca nu am fost in stare sa tin post... ca nu am fost la biserica sa ma dau pe sub masa... ca lumina s-a dat pana in 12 noaptea si nu la 12 ca de obicei... si multe altele...
Nu pot sa exprim dezamagirea pe care o simt... si stiu ca si mami e suparata acum ca nu e cu noi, nici macar nu m-a sunat... sunt convinsa ca nu a sunat pentru ca nu s-ar fi putut controla sa nu planga si nu ar fi vrut sa ma supere...
pfff... mi-e dor sa fiu copil... si sa fie casa plina... mi-e dor de mirosul cozonacilor facuti de mami... mi-e dor de cumparaturile facute cu ea... mi-e dor sa ii vad dezamagirea surorii mele ca i-am spart oul, pentru ca eu imi alegeam intodeauna oul cel mai bun...
Sunt multe de spus si dupa cum am spus imi e greu sa ma exprim cum trebuie...
Ps: e ziua de paste iar geamurile de tip termopan nu fac fata manelelor din fata blocului...

am revenit !

2009-04-15T18:38:00.006+03:00

nu am mai scris de mult ;))
si asta nu pentru ca am uitat intre timp cum se face... ci pentru ca am avut foarte multa treaba...
Zilele astea am realizat mai multe lucruri...
Ca desi sunt tanara in viata mea a aparut monotonia... Ca nu pot sa merg 100 de metri pe jos... ca mi-e lene si sa fumez... ca din cauza modului de viata sedentar pe care l-am ales am inceput sa ma ingras... M-am neglijat din toate punctele de vedere... Nu ma mai piaptan, nu ma mai machez, nu imi mai fac manechiura, nu ma intereseaza cum ma imbrac, ba chiar de curand mi s-a spus ca arat ca o femeie la 40 de ani vaduva... Deci in ultimele zile am fost urata... si lupt din rasputeri sa ies din cadrul asta...
Dar! am realizat ca desi am un metru si un snitel, pot face multe lucruri pe care mama le facea impreuna cu mine si cu sora mea, Ieri am mutat singura mobila! Ma dor toate oasele si toti muschii dar a meritat, pot face lucrui grele singura, si lucrul asta ma motiveaza si ma face sa imi dau seama ca incet devin o persoana independenta, ce nu mai are nevoie de ajutorul nimanui...
Nu pot spune ca sunt fericita de lucrul asta... si ca am mutat mobila cu zambetul pe buze... ci din potriva plina de nervi ca nu ma ajuta nimeni si plangand... Dar ce nu te omoara te intareste... Iar pe mine curatenia de Paste m-a intarit si m-a ajutat sa mai fac un pas pe treapta evolutiei mele...
:))

trist

2009-04-04T11:12:00.002+03:00

Desi majoritatea persoanelor adulte stiu cand si mai ales cat alcool sa consume, totusi, trei adulti din zece nu pot sa-si controleze aceste obiceiuri. Iar numarul este in continua crestere.
Motivele pentru care adultii beau? Proasta impresie ca uita de problemele pe care le au. Sau au uitat sa se maturizeze si beau excesiv pentru a se distra. Trist este ca acestia uita ca au o familie care trebuie intretinuta, care este compusa si din unul, doi copii ce nu stiu ce sa faca pentru a-si salva parintii, de multe ori acestia fiind la o varsta mult prea mica pentru a avea influente asupra acestora. Acesti copii devin introvertiti datorita lipsei de comunicare in casa, sau chiar opusul, extrovertiti urmand si ei deasemenea calea parintilor...
Tot mai multi copii au asemenea probleme in familie, dar totul li se pare o normalitate, pentru ca acasa la ei nu este singurul loc unde vad asta... Nu mi se pare normal ca starea de ebrietate sa devina o normalitate in cadrul familiei. Parintii trebuie sa lupte pentru a-si depasi problemele, pentru ca ai lor copii au nevoie de ei... Acestia trebuie sa se bucure de realizarile copiilor si sa ii ajute atunci cand au probleme... Alcoolul nu este o solutie, el nu rezolva problemele noastre, ci le amplifica...
Stam in fata televizorului si ce vedem?

Aflaţi sub influenţa alcoolului, victima şi tânărul de 20 de ani s-au luat la ceartă totul degenerând într-o bătaie crâncenă soldată cu decesul lui C. Mircea. Agresorul şi-a lăsat prietenul fără suflare, pe jos, a luat un monitor LCD din casa acestuia şi a părăsit locul faptei.
un betitiv si-a omorat copilul care plangea.
Un copil s-a sinucis din cauza faptului ca tatal sau se imbata foarte des si il batea atat pe el cat si pe mama lui.
Urmărire ca în filme pe o stradă din Târgu Jiu. Un şofer de TIR, în stare de ebrietate, le-a dat de furcă poliţiştilor de la circulaţie.

Tristul adevar este ca romanii ocupa locul 3 in europa la consumul de alcool... Inca o parte ce pune romanul intr-o imagine proasta... Noi chiar nu putem sa ne facem remarcati prin altceva decat prin alcool, accidente rutiere, furturi, violuri si crime?
Ar trebui sa ma ingrijorez sau sa ma apuc sa beau pentru a-i intelege?

am racit :D

2009-04-01T22:24:00.007+03:00

raceala... cu siguranta una din lucrurile care ma enerveaza enorm... mai ales la inceputul primaverii... o data cu primavara incepe sezonul racelilor... nu suport sa fac parte din turma oamenilor bolnavi... dar azi sunt printre ei... eu nu raceam niciodata primavara, singura raceala din an, o aveam vara cand mancam prima galetusa de inghetata... si de acea raceala eram foarte mandra, era o vorba pe vremea mea "numai geniile racesc vara", iar eu ma consideram un geniu prin asta...
Sa nu va imaginati ca lucrul asta m-a facut sa caut un motiv sa nu ma duc la scoala, ba chiar am fost la scoala si cu toate ca am avut febra am tras de mine pana m-am bine dispus... iar apoi mi-am facut toti colegii sa rada... glumele rezumandu-se la raceala mea...
Mi se pare o prostie ca atunci cand suntem bolnavi sa stam in pat, pentru ca o data ce ne izolam intr-o camera "ca ne facem bine"... noi nu ne gandim la altceva, decat la faptul ca suntem bolnavi... si asta ne face sa ne simtim mai rau... eu consider ca autosugestia este solutia ce'a mai buna de a scapa de acea stare... iar daca te uiti in oglinda si vezi cat de rau arati atunci te vei simti si mai rau... asa ca cel mai bine este sa te aranjezi, sa te imbraci frumos dar bine si sa te straduiesti sa iesi din casa, la un ceai, o cafea ceva cu prietenii tai... te va face sa uiti de raceala si sa te simti mai bine... asta am facut si eu... si cu siguranta acum ma simt mai bine... desigur asta pentru ca am si luat niste medicamente dar si pentru ca autosugestia si-a facut efectul... asa ca, daca sunteti raciti, nu stati si va vaitati in casa pentru ca va face rau. Iesiti in oras cu cineva care va ridica moralul in loc sa va cocoloseasca... pentru ca in momentul in care suntei compatimit va aduceti aminte de faptul ca va simtiti rau... :D

PS: lucrurile astea vi le spune un copil ce in momentul asta are febra si totusi se simte bine :D

u, are great!

2009-03-29T23:58:00.004+03:00

este tarziu... dar am procese de constiinta si nu pot dormi... :))
azi nu am scris nimic pe blog, asa ca pot scrie acum, cu ocazia faptului ca nu am cu cine sa socializez la ora asta...
imi trec prin minte o multime de momente din viata mea... stau singura in camera in fata calculatorului... si zambesc... ma incrunt...ma intristez...
Si totusi nu regret nimic din viata mea... nu regret nici macar greselile pe care le-am facut... cu toate ca am pierdut multe, am castigat la fel de multe... si am devenit eu, ceea ce sunt azi, acum...
Nu regret nici una din relatiile mele cu baietii, inconsecvente... specifice oamenilor ce au trait din povestea lui Shakespeare, "romeo si julieta"... si si-au dorit sa se repete cu orice pret acest mit...
Nu regret ca am sarit gardul scolii cu tocuri de 12, urmarita de privirea agera a domnului director fara ca eu sa stiu...
Nu regret ca Lucia Dumitrescu era scoasa la careul scolii ca fiind un elev exemplar, iar eu total opusul...
Nu regret ca prietenele mele mi-au dat cu piciorul cand am avut nevoie de ele...
Nu regret ca m-am impiedicat in mall cand o multime de priviri admirative erau asupra mea...
Toate astea si alte cateva lucruri m-au facut pe mine sa fiu eu, si nu altcineva... Si asta ar trebui sa faca toata lumea... De ce sa ne impovaram viata cu intrebari gen "ce ar fi fost daca...?"
As putea face si eu acelasi lucru...
Ce'ar fi fost daca aveam media 10 la purtare?
Ce'ar fi fost daca nu fumam in baie la baieti?
Ce'ar fi fost daca... etc
Nici nu vreau sa stiu... Ce'ar fi fost daca eu eram un elev exemplar? ce scriam eu acum pe blog???? Ca sunt fericita ca am luat premiu??? Ca ma intriga faptul ca Moromete nu a stiut sa se adapteze noului stil politic? Ca Mihai Eminescu a murit din cauza geniului?
immm... deci eu nu am fost niciodata un elev exemplar... desi am luat premiul 1 cu media 10 generala pana in clasa a 5a, bine si in clasa a 11a am luat premiul 3... Si chiar nu ma intriga faptul ca Moromete nu a reusit sa se adapteze... era om... iar orice om are slabiciunea lui... Si am certitudinea ca Eminescu a murit totusi de sifilis... Pentru ca el nu avea inspiratie decat atunci cand facea sex...
Deci... nu are rost sa ne punem intrebarile astea... pentru ca orice ar fi fost altfel in trecut decat s-a intamplat, noi azi nu am fi fost la fel...

va fi cutremur =))

2009-03-27T17:56:00.000+02:00

Schimband canalele tv, dau la un moment dat pe un program in care se discuta despre cutremur...
Un mare om, cu un mare caracter se grabeste in tragerea unor concluzii pentru cresterea audientei postului respectiv: "Va fi un cutremur in sambata dinainte de Florii sau daca nu, sigur sigur in cea inainte de Paste"
immm da
tot eu copilu' sa va lamuresc
Cutremurul nu poate fi prezis! El nu o sa faca niciodata parte din rubrica meteo, oameni buni, nu are cum, oricat s-ar stradui unele persoane aceste lucruri sunt aberante...

"Veşti bune de la seismologi. În România nu se va produce un cutremur cu magnitudine mare în perioada următoare, potrivit lui Gheorghe Mărmureanu, directorul Institutului pentru Fizica pământului. Acesta a adăugat însă că dacă un astfel de cutremur ar avea loc, specialiştii ar putea emite o alertă cu maxim 20 de secunde înainte." - conform realitatea.net

Directorul Institutului de Fizica Pământului, Gheorghe Mărmureanu, a spus că, în România, nu se pune problema unui cutremur important în următorii trei ani. "Asta nu înseamnă că, după 2012, se va produce un seism catastrofal", precizează Mărmureanu.

Ps: in caz de cutremur blocul meu va cadea primul... cred ca este cel mai faimos din topul celor mai daramate blocuri :D

Vor stinge romanii lumina?

2009-03-27T16:43:00.000+02:00

Toata lumea scrie despre "stinge lumina"... si isi da cu parerea...

Iar multi nici macar nu stiu despre ce este vorba cand arunca asemenea comentarii peste tot...
Voi incerca si eu sa va fac sa intelegeti...
Romania se va alatura pentru prima oara, oficial, campaniei globale Earth Hour. La initiativa WWF, sambata, 28 martie 2009, la ora 20:30, oameni din intreaga lume - si din Romania - vor stinge lumina timp de o ora, Ora Pamantului, aceasta actiune se vrea a fi un mars impotriva schimbarilor climatice...
Peste 930 de orase din 800 de tari participa la campanie, angajandu-se ca vor stinge luminile timp de o ora, pe 28 martie.
Orasul de pe Bega va participa si el la Earth Hour. La Timisoara, primaria va opri iluminatul public din Piata Unirii, timp in care,un grup de astronomi amatori, dar si profesionişti le vor prezenta timisorenilor corpurile ceresti.

boys are great

2009-03-25T14:26:00.000+02:00

barbatii/baietii si femeile/fetele din perspectiva mea... perspectiva unei copile...
Multe fete, afirma faptul ca baietii sunt insensibili... Voi indrazni sa contest acest lucru, intrucat cei mai buni prieteni ai mei sunt baieti... am crescut printre ei si am vazut cum gandesc si ce simt in multe situatii... Prietenii mei cei mai buni si nu numai sunt: E. , D. si M. ... de la fiecare in parte am invatat ceva... De la E. am invatat sa fiu eu insami pentru ca ei, cand se implica intr-o relatie de prietenie, nu tin cont de aspect sau de clasa sociala... De la D. am invatat sa renunt la inhibitii, sa vorbesc despre toate frustrarile mele si tot ce ma framanta pentru a gasi solutii... Iar de la M. am invatat ca prieteniile nu sunt conditionate, nu sunt rautacioase si nu gasesc placere in supararea altuia... Si de la toti am aflat ca baietii iubesc, sufera si se bucura alaturi de cei dragi...
Dar de ce multe fete se indoiesc de asta? Pentru ca ele sunt rautacioase, invidioase, barfitoare iar multora le este frica sa se deschida in fata lor... iar cand o fac de cele mai multe ori regreta... pentru ca ele sunt in stare sa profite de vulnerabilitatea lor...

...

2009-03-23T21:46:00.000+02:00

Ce este viata?
Sinteză a proceselor biologice, fizice, chimice, mecanice care caracterizează organismele; faptul de a fi viu; stare a ceea ce este viu.
dar dincolo de definitie?
de ce trebuie sa moara persoanele dragi noua? de ce mor copiii? de ce mor nou nascutii?
Se spune ca un om are un scop in viata pe care trebuie sa si-l indeplineasca, iar apoi se stinge... Ce scop a putut atinge un bebelus intr-un timp atat de scurt? Scopul de a frange inimile parintilor?
Lucian Blaga spunea ca viata este o plimbare spre somn... Intradevar asa este... Dar daca stam sa gandim mai pofund putem afirma fara a avea o baza, ca viata este ca un examen... iar in urma rezultatelor acestui test noi vom primi un trai mai bun sau nu pe lumea cealalta...
Pe mine lucrul asta m-a fascinat de mica... Si nu de mult am purtat la o ora de religie o dicutie despre lucrurile astea cu preotul respectiv profesorul de religie... Am vorbit depsre ceea ce inseamna iadul si focul in care sufletele oamenilor vor arde... acest foc nu este unul real... el consta in lipsa lucrurilor materiale ce in timpul vietii ne-au dat o oarecare dependenta... gen tigarile, drogurile, sexul, de ce nu shopping-ul...
Iar raiul reprezinta rasplata faptelor bune savarsite de o persoana in timpul vietii...
Trebuie noi sa mergem pe incredere ca asa vor sta lucrurile? Sau ar trebui sa profitam de fiecare moment al vietii noastre?

Confuza...

2009-03-22T20:59:00.000+02:00

Omul care sta prea mult in casa si se plictiseste gandeste prea mult... o dovada eu azi... care nu am stat prea mult, dar a fost suficient pentru a ma gandi profund la anumite lucruri intr-o asa maniera de m-am speriat singura...
Universul, Planeta Pamant, continetul Europa, tara Romania, orasul in care locuim, cartierul in care stam, casa noastra, camera noastra, scaunul pe care stam la calculator, calculatorul, familia, prietenii, animalul de casa, mai pe scurt, tot ceea ce ne inconjoara, exista cu adevarat sau sunt doar rezultatul imaginatiei noastre... E posibil ca tot ceea ce exista in jurul meu sa fie ca un joc al carui mediu ni-l alegem chiar noi prin proria noastra imaginatie? Prietenii nostri si experientele traite cu acestia sa fie doar niste pioni?
De unde stim noi ca toata lumea vede ceea ce noi vedem... Poate ca acea culoare verde a ierbii nu este vazuta la fel de toata lumea... dar au fost invatati de mici ca iarba are culoare verde... Poate al meu catel are parul drept dar eu de mica am fost invatata sa spun acelui tip de par ca este cret... Poate ca eu arat altfel in ochii celorlati decat atunci cand ma privesc in oglinda... poate si poate...
si aici pot foarte usor sa ma leg de ceea ce noi numim "iubire"... cand o persoana iti spune te iubesc sau invers... nu avem de unde sa stim ca acest sentiment este macar asemanator cu ceea ce simte el si invers...
Si m-am mai gandit eu la ceva... Am pornit noi oare de la o roata rasturnata pe un deal? Conducand masina si uitandu-ma la un film in timp ce fac asta, stau sa ma gandesc acum 200 de ani nu era curant electric? Sau toata lucrurile astea au aparut atunci cand si eu am aparut...
Pe mine ma intriga toate astea pentru ca eu prima amintire o am de la 6 ani... Ma duceam la gradinita, stateam cu capul in jos si ma uitam la pantofi...

Am iesit afara!!!!!

2009-03-21T23:57:00.000+02:00

Dupa cum era de asteptat am iesit afara din casa, oricum am pierdut ziua fara sa invat...
si am fost cu bunul meu prieten E. la cafeneaua preferata unde am vazut o multitudine de persoane penibile... eu barfitoare din fire o sa va povestesc cateva penibilitati...
In fata mesei noastre se aflau 4 fete si un baiat... fete ce impreuna nu au atins varsta puberatii dar erau la cafenea si fumau pentru ca asa fac oamenii mari... toate patru lasau senzatia ca il placeau pe acel tip care era la masa cu ele... si incercau pe rand sa-l seduca... care de care mai discreta isi mai arata cate un pic decolteul... se mai ridicau cate un pic de la masa... si el se uita la fundul lor... saracu era atat de dezorientat incat nu stia incotro sa se indrepte... Am uitat sa mentionez ca el avea in jur de 25 de ani... Cu siguranta un om cu capul pe umeri... numai un barbat inteligent ar iesi in oras cu copile ce impreuna nu au macar un buletin... Si de ce ne mai vaitam cand auzim de violuri?!
La o alta masa se aflau niste pusti cu bani ce incercau sa se afirme si poate poate sa prinda si ei ceva... Si se laudau cu ale lor cuceriri... Asta e varsta, sunt si ei curiosi... ca daca se dezbraca una in fata lor fugeau, ca nu stiau ce ii sa faca...
Iar langa noi era un cuplu... Care era fascinat de plasma de acolo, din cauza lipsei de subiecte in comun... Au auzit ca e bine sa iesi in oras si au incercat si ei... Si o sa mai iasa si de acum incolo pentru ca sunt asa mari ecranele alea de acolo.............. 8-}
Si nu in ultimul rand damele bine, care nu rateaza nici o ocazie sa cada penibil prin comportamentul lor vulgar si prin haine mulate ce le evidentiaza suncile... pentru a iesi in evidenta in fata barbatilor (cred ele intr-un mod placut)...

PS: poza pe care am ales'o pentru acest post reprezinta mimica fetei mele in momentul care ma uitam prin cafenea

zi grea :D

2009-03-21T17:16:00.000+02:00

zi grea :))
mi-am propus ca azi sa nu ies din casa... ca sa invat ca am un bac de dat anul asta... A se mentiona ca de cand am inceput anul acesta scolar si l-am cunoscut pe E. eu in fiecare zi ies din casa fara exceptie... e o mare prostie...
m-am trezit la 11... pana la 12 am baut o cafea (in casa)... apoi m-am bagat in pat sa ma uit la un film... si dupa principiul somnul ratiunii naste monstrii...

"daca eu acum nu stateam in casa, si ieseam in oras, soarta mea se schimba?
"Ce se intampla la cafeneaua mea preferata in timp ce eu stateam in pat?"
"Daca eu dadeam cu aspiratoru in loc sa dau cu matura ce s-ar fi intamplat?"
"a murit maestrul Ion Dolanescu... Daca dansul dupa ce s-a externat din spital, la 3 zile dupa nu s-ar fi dus la studio sa inregistreze ci s-ar fi odihnit o perioada, mai era acum in viata?"
"actritele porno, isi inseala iubitii?"
"Daca mama ar fi fost in tara, eu acum invatam?"

Ma ridic din pat sa inchid calculatorul, pentru ca nu eram oricum atenta la film... pornesc televizorul si dau pe desene animate... si o iau de la capat :

"Criza economica... o sa se termine?"
"Ce atitudine o sa ia bendeac, carcotasii si restul pentru deciziile luate impotriva emisiunilor de tip pamflet?"
"In timp ce eu stau in pat si ma uit la desene, ce face Monica Columbeanu?"
"Hotii de banci ajung in iad?"
"Care a fost peroana care a fumat prima oara iarba?"

Adorm... si ma trezesc la 5... transpirata toata... Am visat ca tesa (catelusa surorii mele) mi-a ros pantofii mei preferati... imi revim... si cad iar in multitudinea de intrebari... asa ca ma ridic din pat si ma apuc sa scriu...
Si totusi... ce se intampla acum afara in timp ce eu scriu pe blog?

puncte puncte

2009-03-17T22:31:00.000+02:00

Azi a fost una din zilele alea grele... In care am simtit nevoia sa ma descarc, sa povestesc cuiva ce se intampla cu mine... si nu am povestit prietenelor mele "cele mai bune"... pentru ca am realizat ca nu sunt ascultata... nu stiu daca ti s-a intamplat vreodata sa vrei sa vorbesti cu cineva, sa crezi ca ai gasit persoana potrivita pentru a vorbi, iar cand ajungi sa te intalesti cu persoana respectiva sa fii ignorat, ba chiar mai mult sa ti se spuna: " n-am chef sa te ascult"... ei bine mie mi s-a intamplat... si asta cu persoane din cercul meu apropiat... deaceea inca o data am evitat de a vorbi despre problemele mele...
M. colega mea de banca m-a suportat aproape 4 ani de zile... practic am avut momente si momente... Si anume, momente in care ea nu ma suporta si devenea rautacioasa... si momentele mele in care aflam si ma suparam pe ea... Dar in fata nu am avut curajul niciuna de a ne spune ceva... pana asta iarna, cand nu am mai suportat si ne-am descarcat amandoua... atunci era vacanta si ea sta undeva inafara orasului... si dupa acea discutie am fost la ea doar ca sa o iau in brate si sa o pup... de atunci am realizat ca este altfel decat pare... sau daca face anumite remarci, nu le face cu rele intentii... Dar azi mi-a demonstrat ca ma asculta si ca ii pasa de mine... M-am simtit ascultata... in comparatie cu persoanale care se bat cu pumnii in piept ca imi sunt prieteni si imi intorc spatele...
Acest post il dedic persoanelor care atunci cand vorbesc cu ele despre lucruri care ma framanta imi spun : "fataaaaaa, ti-am zis ca m-am intalnit cu n, si mi-a zis ca am slabit?!" :|

drumul de la caruta, la masina...

2009-03-14T18:12:00.001+02:00

daca tot veni vorba de doamne senile, sau... sa spunem ca, nu pot tine pasul cu tehonologia... mi-am adus aminte de bunica unui prieten... care, pentru a face masina mai usoara (dupa mintea ei) se atarna de manerele masinii... :))

Fesan

2009-03-14T17:50:00.000+02:00

Azi, ma plimbam aiurea pe strazi cu bunul meu prieten... si am remarcat o doamna bine... nu vreau sa ii estimez varsta, pentru a nu o jigni... chit este ca avea o varsta respectabila si un bun gust in materie de haine cum greu vezi la varsta ei... sau... bine... nu!
Ea a fost cea care a pus capac...De fapt si de drept am ajuns la concluzia ca la o anumita vartsa lumea se senilizeaza, si uita cum ar trebui sa se comporte, sa vorbeasca, sa se imbrace...
Dansa cred ca suferea de sindromul tineretii pierdute, deoarece avea o tinuta mai mult decat trendy, si o atitudine mai mult decat junkie... doamna avea tocuri inalte pe care nu isi putea tine echilibrul din cauza starii, de... euforie :) sa nu ii zicem betie :D

Ca sa nu fiu rea pana la capat ii voi da un 5 pentru asortarea culorilor!

cam urat :D

2009-03-12T13:01:00.000+02:00

Aseara intra colega mea de banca pe mine si imi spune ca vom face poze azi(pentru sfarsitul liceului) si ca trebuie sa ma aranjez... eu colega de treaba fiind, anunt si restul colegilor pe care ii am in lista...
azi, ajung in clasa... toata lumea aranjata, eu nu (pentru ca m-am trezit indispusa)... Pana si persoanele cu o reputatie impecabila din clasa, ce nu vin imbracate altfel decat cu uniforma, azi au venit foarte aranjate.
Vine A., seful clasei, se uita la noi, ne intreaba daca suntem gata pentru poze, ne admira...
Am uitat sa mentionez ca "seful clasei" la noi este un drac de copil pe care l-am ales intentionat pentru a supara profesorii...
Ies cu el la o tigare in fata scolii... si imi spune razand, ca a facut misto de colegii nostri ca poate cu aceasta ocazie se vor imbraca si ei... mai bine :)... in acel moment doua din colegele noastre se uitau la noi si ascultam ceea ce vorbeam, desigur au auzit si partea cu "glumita"...
Cand urcam in clasa, pe A. toata clasa il astepta cu drag...
Eu, cu imaginatia mea bogata rad foarte tare in momentul in care scriu asta, pentru ca mi le imaginez pe dragele mele colege cu ochii iesiti din orbite rosii, venele umflate pe gat... Dar cum nu a fost chiar asa si A. a scapat cu viata ar trebui sa ma opresc :)

ma voi opri aici...

2009-03-10T13:06:00.000+02:00

dupa cum am mai spus, au fost multe persoane care m-au iubit... dar am uitat sa mentionez faptul ca le-am facut sa sufere... din cauza obsesiei mele pentru cariera am evitat sa ma atasez de acele persoane... azi a fost una din zilele in care mi-am dat seama ca ar trebui sa incetez sa mai fac lucrul asta... sau macar daca nu sunt in stare sa ma implic intr-o relatie sa nu o mai incep... prea multe persoane au suferit din lucrul asta... persoane care meritau si merita tot respectul meu, pentru sentimentele pe care le-au avut fata de mine si pentru respectul pe care mi l-au aratat...
Azi mi s-a spus ca nu sunt in stare sa iubesc, ca nu stiu sa iubesc, ca nu stiu ce vreau, ca sunt rece, insensibila... mi s-au mai spus lucrurile astea aproape la finalul ficarei relatii, dar in modul in care mi-au fost spuse azi, niciodata... si mi-am dat seama ca au dreptate... ca el are dreptate... nu numai ca nu sunt in stare sa iubesc, ci ca nu merit sa fiu iubita...
Iubirea este un cuvant lipsit de definitie... fiecare persoana iubeste in modul ei... Dar oare eu am iubit vreodata, altceva decat muzica, moda si popularitatea?
Acest lucru m-a facut sa nu stiu sa fac diferenta dintre prietenie si iubire... Intr-o relatie am ajuns ca eu sa tin la el ca la un frate iar el sa ma iubeasc...
Azi am iesit cu el... si mi-a spus toate lucrurile de mai sus... si jur ca preferam sa mor decat sa mai trec prin asta si sa il mai vad suferind... am fost undeva la munte... si imi dadea impresia ca vrea sa se razbune, mergea cu o viteza destul de mare pentru drumul respectiv... cu muzica tare... si atunci nu mi-ar fi parut rau sa mor... poate asa ar fi fost mai bine si nimeni, niciodata nu ar mai fi avut de suferit din cauza mea...
Stau si ma gandesc... oare daca as fi murit... ar fi mai multi cei care se bucura, decat cei carora le pare rau? am fost eu oare atat de rea incat lumea sa se bucure de faptul ca nu mai sunt?
Mi-a spus ca ar fi timpul ca eu sa ma schimb... Poate cineva ma va invata sa iubesc... Dar daca persoana respetiva nu va reusi, iar eu o voi face sa sufere...
Voi fi ca un copil care invata sa mearga, iar in fiecare incercare de a face un pas ii va frica sa nu cada si sa nu se loveasca...

:)

2009-03-09T21:42:00.000+02:00

Am facut blogul asta, ca fiind un jurnal al meu, pentru a incerca sa renunt la superficialitate, pentru a lasa lumea sa ma cunoasca asa cum sunt, pentru a-mi sti trairile, ceea ce gandesc si ceea ce fac.
In momentul cand am intrat in liceu, mi-am format ca un scut, un comportament superficial pentru a nu mai fi vulnerabila la rautatile lumii... Am inceput sa merg pe principiul ca daca esti bun lumea te ia drept prost... asa ca am preferat sa fiu rautacioasa, rece, poate chiar si ingamfata... Putina lume sau poate chiar nimeni de multe ori nu stia ce gandesc... ce simt... Am trecut prin perioade grele in care imi doream sa nu mai fiu... nu ma lua somnul... dar cand ajungeam in scoala eram alta, radeam, glumeam, barfeam... Fara a lasa nici macar impresia ca am vreo problema... Iar cand ajungeam acasa ma inecam in lacrimi si in nopti nedormite... o singura persoana aveam curajul de a o suna si de a-i povesti ceea ce se intampla cu mine, sora mea... Daca ea nu era, nici eu nu eram... Ea m-a ajutat sa imi pastrez luciditatea... si sa invat sa ma exteriorizez...
Sunt deja cateva luni de cand am inceput sa ii las pe prietenii mei sa ma cunoasca asa cum sunt eu... si am realizat ca nu este chiar asa rau, dar de multe ori ma simt goala cand le povestesc anumite lucruri, simt nevoia sa o fac pentru a ma elibera dar mi-e greu sa ma exprim... si de multe ori nu iese ceea ce vreau eu sa spun... uneori reiau ideea, alteori nu... pentru ca in timpul in care incerc sa o reformulez, realizez ca totusi nu e bine...
Incercand sa fiu eu, si nu acea persoana superficiala... am ajuns acum sa cunosc acum persoane carora atunci nu le acordam atentie... Iar acum fac parte din grupul celor mai buni prieteni ai mei... Dar am realizat ca intradevar sunt mai vulnerabila acum...
Nu pot face nimic in privinta asta, ci doar sa intreb: cum era mai bine sa fiu, asa cum eram in trecut sau cum sunt acum, in prezent?

no name

2009-03-08T20:33:00.000+02:00

La varsta mea, copiii se pierd in iubiri, ce au sa dureze mult sau nu, indiferent de durata acestora ajungi sa suferi, sa te simti pierdut, sa crezi ca nimic si nimeni nu il/o mai poate inlocui.
Intodeuna am crezut ca o astfel de relatie m-ar impiedica sa duc la bun sfarsit marile mele planuri in ceea ce priveste cariera, asa ca am reusit sa imi impun sa nu ma atasez de nimeni... O singura data am facut asta... ma simteam pierduta cand il vedeam, vroiam sa ii spun ca il plac, si ezitam... in urma sfaturilor prietenelor mele care cred in iubirea regizata a filmelor, i-am spus ca imi place de el... si a fost cea mai mare prostie din viata mea... am suferit... m-am ridicat... m-am scuturat... si mi-am vazut de drum... si mi-am dat seama ca ce nu te omoara te intareste... iar pe mine m-a intarit... si m-a apropiat mai mult de realism...
Am intalnit persoane extraordinare, care m-au iubit, care m-au respectat, mi-au spus lucruri frumoase ce ma impresionau mai mult sau mai putin... De fiecare data am fost in mare parte detasata de relatiile astea... Si am avut o retinere in ceea ce privesc vorbele mari... retinere pe care o am si acum... chiar daca imi place sau nu o persoana... Nu stiu daca gresesc, dar in felul asta ma simt protejata...
De multe ori, imi doresc sa am langa mine o persoana care atunci cand ma vede trista sa nu ma intrebe ce am, ci doar sa ma ia in brate si sa ma sarute pe frunte, o persoana care sa sa ma asculte si sa ma inteleaga, care sa stie pe ce data e ziua mea, care sa nu ma scoata din casa de revelion (pentru ca stie ca am ghinion pe data de 31.12), care rade la glumele mele si in momentul in care ma saruta sa-mi dea senzatia Aceea... de fluturi in stomac...
Si sincer cred ca am intalnit si Acea persoana... Dar frica de a-mi pierde independenta ma face sa nu ii spun ceea ce simt, ba chiar sa incerc o indepartez pentru a nu ma pierde...
Dar azi, gandesc altfel... Pentru ce cariera daca nu este cineva langa tine care sa te sustina si sa se bucure de realizarile tale... si in plus in viata oricat ne-am lupta nu vom supravietui... si nimic material nu o sa ne ramana...

Fluturi

2009-03-08T19:22:00.000+02:00

Fluturi. Gara. Prima intalnire. Emotie. Maini transpirate. Priviri furate. Tigari. Fluturi. A doua intalnire. Cafenea. Emotie. Imi revin. Vorbim. Planuri. Fluturi. Alta cafenea. Prietenii lui. Fluturi. Vorbim. Nu-l aud. Fluturi. Vreau sa-l sarut. Emotie. Il sarut. Ma pierd. Ei vorbesc. Eu visez. Biliard. Frumos - NOT. Acasa. Telefon. Paranoici. Diminieata. A treia intalnire. Fluturi. Cafenea. Vorbim. Bancuri. Rasete. Planuri. Tigari. OK. Bowling. Fun. Fluturi. Sarutari furate. Ok. Acasa. Discutii. Ganduri. Fluturi. Intalnire. Frig. Aiurea. Vorbim. Cafenea. Vorbim. Radem. Fluturi. Sarutari. Biliard. Plictiseala. EL. Adorabil. Prietenii ok. Socializam. Club. Fun. Barfe. Povestiri. Sarutari. Fluturi. Priviri. Jocuri. 3. Propuneri. Frica. Emotie. Fluturi. Hotel. Tv. Povestim.Tigari. Sarutari.Fluturi. Jocuri. Fluturi. Ameteala. Discutii. Lucruri dragute. Raman fara cuvinte. Fluturi. Sarutari. STOP. Afara. Frig. Ameteala. 5. Acasa. Ganduri. Fluturi. Somn. Dimineata. Bagaje. Gara. Telefon. Emotii. Tigari. Intarzie. Ganduri. Lucruri dragute. Raman fara cuvinte. Tren. Acasa. Prietenii mei. Povestiri. Tigari. Fluturi. Ganduri. Dor.Fluturi. Priviri. Jocuri. 3. Propuneri. Frica. Emotie. Fluturi. Hotel. Tv. Povestim.Tigari. Sarutari. Fluturi. Jocuri. Fluturi. Ameteala. Discutii. Lucruri dragute. Raman fara cuvinte. Fluturi. Sarutari. STOP. Afara. Frig. Ameteala. 5. Acasa. Ganduri. Fluturi. Somn. Dimineata. Bagaje. Gara. Telefon. Emotii. Tigari. Intarzie. Ganduri. Lucruri dragute. Raman fara cuvinte. Tren. Acasa. Prietenii mei. Povestiri. Tigari. Fluturi. Ganduri. Dor.

club

2009-02-15T14:16:00.000+02:00

aseara am fost in club. Datorita unui regim special aplicat de parinti vad foarte rar clubul, si sincer nici nu plang dupa el. Noi aici in oras avem o singura cladire impartita in 4: o parte din fata folostia drept terasa, pizzerie what ever... in spatele acestei pizzerii se afla cele doua mari parti: manele si latino, iar o alta parte este una laterala care tine loc de restaurant, club, cafenea... tot ce vrei... toate acestea purtand acelasi nume.... aseara eu si colegii mei am fost in latino, unde clar nu se pun manele... a venit un Dj de la bucuresti care stia sa puna muzica buna gen tehno,minimal etc... iar copii stateau si se uitau pe pereti... dj'ul dezamagit a vrut sa vada motivul pentru care nu se danseaza... asa ca din minimal a dat usor in hip hop ca sa nu bata la ochi schimbarea brusca de ritm apoi toti cei ce se bat cu pumnii in piept ca sunt minimalisti dansau cu spor pe manele si faceau atmosfera...

Hai sa fim copii...

2009-02-14T17:50:00.000+02:00

Cea mai frumoasa zi din viata unei femei este ziua nuntii... cel putin asa este petru unele. Este ziua in care isi jura iubire eterna (aparent eterna, sau cel putin asa cred ei in momentul respectiv...), ziua cand toata lumea se bucura pentru decizia pe care cuplu a luato, este ziua in care se primesc o gramada de cadouri...

Pentru altele (poate ca mine) este o zi de groaza, o astfel de decizie as luao cu o foarte mare atentie... In primul rand vad ziua asta ca fiind un mare troc: parintii lui iti dau o suma de bani sau poate un apartament si cine stie ce altceva, ca tu toata viata sa-i speli, sa-i calci, sa-i suporti betiile,meciurile de fotbal(in urma carora scuipa cosji de seminte peste tot) sa-i faci o duzina de copii ca sa se stie samanta lui bine imprastiata, apoi sa ii cresti copiii, sa le dai o educatie buna, si la batranete impartiti vizorul dupa ce ii aduci aminte sa isi ia medicamentele... Asta daca ajungi sa stai pana la batranete cu el...

Azi la salon o clienta mi-a povestit ca este divortata (avea 27 de ani) si are 2 copii, iar fostul sau sot de 28 de ani s-a recasatorit cu o stimabila doamna(fosta colega de servicu de a ei) de 38 de ani...

Eu tind sa cred ca parintii nostri au fost ultima generatie care au reusit cat de cat sa isi pastreze casnicia...

Deci: de ce sa investesti bani si sentimente intr-un lucru ce nu ai siguranta ca dureaza?

Dansa s-a casatorit la 20 de ani... O femeie la varsta de 20 de ani nu este suficient de matura incat sa ia o asemenea decizie...

Asa ca, hai sa fim copii cat mai mult si sa nu ne grabim in luarea unor decizii ce isi vor lasa amprenta asupra vietii noastre intregi!

mit sau realitate

2009-02-13T17:04:00.000+02:00

"S-a spus ca omul este o fiinta rationala. Toata viata mea am cautat dovezi in acest sens." Bertrand Russel

Multumesc pentru introducere Bernni... Omul fiinta cum? :"> cand aud expresia "omul fiinta radionala" imi permit sa zambesc...

Poate e mai bine sa explicam termenul "ratiune"

ratiune - Facultatea omului de a cunoaşte, de a gândi logic, de a înţelege sensul şi legătura fenomenelor

Suntem rationali si totusi f***m cate o matusa de 80 de ani, dupa ce in prealabil ii infigem un cutit in ceafa... Omoram persoane ce indraznesc sa protesteze impotriva unor huligani ce bat o femeie si poate mai mutilam alti doi ce sar in ajutorul acestuia.

Deci persoanele ce fac aceste lucruri sa inteleg, ca ele gandesc logic inainte de a le face?!

Nu a aflat Bertrand Russel in 98 de ani de viata... Si imi fac eu griji ca nu stiu dupa 19? si fac pariu ca nu va putea raspunde nici o generatie de acum incolo unei asemenea intrebari... au trecut 130 de ani de la vorbele acestuia si vor mai trece multe si tot nu va putea raspunde nimeni... Dar vom continua sa asociem omul cu ratiunea fara a ne gandi la faptele acestuia...

AZI MA SIMT FRUMOASA

2009-02-12T21:38:00.000+02:00

Nu stiu care este logica... dar clar este ca noi fetele suntem niste fiinte foarte speciale... Noi ne trezim dimineata, mergem in fata oglinzii, ne apropiem de ea si tragem o concluzie ce va avea repercursiuni asupra zilei respective: "azi sunt frumoasa/azi sunt urata".
Totul se petrece in mintea noastra bolnava:
Cand verdictul este "azi sunt frumoasa" ne putem pune si un sac de cartofi pe noi, ca vom ramane cu impresia ca aratam bine...
In schimb cand spunem "azi sunt urata", nici macar Loreal nu poate face nimic pentru noi, orice incercare de a schimba asta este in zadar. In acest caz, cand suntem sunate de prietenii sau prietenele noastre ezitam inainte de raspunsul intrebarii :"mergem in oras?"...
Sfatul meu? Mergeti in oras! Dupa cum spuneam totul se petrece in mintea noastra... luati o pereche de jeansi (piesa indispensabila oricarei garderobe), acestia pot transforma complet o tinuta, se pot amortiza cu o bluza plina de paiete, iti lungesc picioarele, iti modifica si ascund defectele si ii poti asorta la orice si arati bine!

suflete pereche

2009-02-12T20:20:00.000+02:00

Suflete pereche...doua cuvinte mici, un mare concept... Un lucru in care vrem sa credem, ca cineva undeva are cheia inimii si a viselor noastre... Tot ceea ce trebuie sa faci este ca tu sa intalnesti acea persoana... Deci? Unde o gasim? Iar daca ai iubit pe cineva si nu a mers, inseamna ca nu era sufletul tau pereche? Era doar un pion in jocul numit "Fericiti pana la adanci batraneti"? Iar daca anii trec si "pionii" devin din ce in ce mai putini... Sunt sansele mele de a-mi gasi sufletul pereche din ce in ce mai mici? Suflete pereche, realitate sau este doar un mit cu iz real pentru ca noi sa avem pentru ce sa traim?

Fetele/ femeile nu sunt cu siguranta straine a tot ceea ce inseamna prefacatorie... fals... Ne schimbam culoarea pielii, a parului... Purtam cupe mai mari la sutien... Nu pot schimba asta cu nimic, dar ma intreb de ce facem noi toate astea? Din cauza fricii de a fi singure? Suntem false in totalitate intr-o relatie? Este mai bine sa fii fals decat sa fii singur? Nu conteaza cat de mult doare, uneori e mai bine sa fii singur decat sa fii fals... Azi am fost in oras... Am baut o cana de ceai... singura... fara carti... fara baieti... fara prefactorii...